Presă

Simbata, in Poiana Soarelui, a avut loc
Vernisajul Taberei de sculptura "Carbunari - 2005"

Simbata, in Poiana Soarelui a avut loc vernisajul Taberei de sculptura "Carbunari - 2005", organizata de Muzeul Florean. Ca de fiecare data, Mircea Bochis, organizatorul evenimentelor culturale, precum si criticul de arta Pavel Susara si gazda Victor Florean au avut o misiune grea. Anume de a alege din cele 26 de dosare patru artisti care sa accepte "provocarea" de a da "viata" unei pietre. Denisa Curte, din Timisoara, Stefan Calarasanu, din Timisoara, Alexandru Lupu, din Cluj, si Mircea Bochis, din Baia Mare, sint cei patru artisti participanti la cea de-a VIII-a editie a taberei.

* Patru artisti... cinci lucrari
Pavel Susara, nelipsit de la acest eveniment inca de la prima editie a taberei, ne-a dezvaluit faptul ca de fiecare data este surprins de maiestria cu care artistii reusesc sa isi duca la bun sfirsit ceea ce si-au propus. "Pentru prima data se face simtita o prezenta feminina, Denisa Curte, din Timisoara, o artista foarte tinara (26 de ani), care a acceptat provocarea de a-si "pune amprenta" pe minunata poienita numita sugestiv de catre proprietar "Poiana Soarelui". Stefan Calarasanu, din Timisoara, a realizat doua lucrari, asa ca iata si in acest an au fost finalizate cinci lucrari, chiar daca numarul artistilor a fost patru. Relatia dintre cei patru artisti a functionat ca ansamblu. Daca sculptorii si-ar fi propus sa abordeze aceleasi principii, sa puna in relatie aceleasi probleme de expresie plastica, cu siguranta nu ar fi reusit sa faca atit de coerent ansamblul care se constituie prin juxtapunere celor cinci lucrari. Lucrarile traduc in piatra, in concretul materialului, niste principii, relatia dintre interior si exterior, volum si suprafata, static si dinamic, patrat si cerc, cub si cilindru. In mod constant este vorba de o anumita tensiune care in principiu este distructiva, dar prin echilibrul pe care artistii au reusit sa il dobindeasca devine asemenea unei legaturi dintre femeie si barbat, constructiva, care initiaza un alt tip de realitate", a subliniat criticul de arta Pavel Susara.
Mircea Bochis este de parere ca nici una dintre lucrari nu seamana cu cealalta. Fiecare lucrare este puternica si bine individualizata datorita faptului ca au participat artisti cu personalitati puternice. "Acest lucru face bine taberei, rezultatul fiind aparitia a cinci lucrari care prin puterea artistica pe care o degaja au umplut intr-un mod fericit spatiul poienitei din Poiana Soarelui", sustine Mircea Bochis, care prin lucrarea sa a reusit si de aceasta data sa desconspire mecanismele prin care se realizeaza o sculptura. Dupa cum preciza Pavel Susara, artistul Mircea Bochis a reusit sa imbine exterioritatea obiectului cu interioritatea.
"Face din sculptura un fel de fosila culturala, un fel de conserva culturala, dupa modelul conservelor minerale, geologice, care includ prin cine stie ce accident al erelor preistorice cite o forma de viata, care prin exfolierea blocului de piatra iese la suprafata".
Denisa Curte, clujeanca dar stabilita in Timisoara, a incercat impreuna cu noi sa dea un titlu lucrarii semnata de ea: "Prefer sa fac lucrari si altii sa vorbeasca despre ele. M-am jucat putin cu numele lucrarii si am numit-o «Hansel si Gretel». Asta pentru ca lucrarea este amplasata linga padure si cei doi tocmai au iesit din ratacirea lor, reusind sa depaseasca acest prag si si-au gasit drumul in aceasta poiana, ajungind din nou in civilizatie. Semnele care sint deasupra lucrarilor au pornit de la ideea unui labirint, care are o intreaga poveste. Pina la urma, in toate lucrarile pe care le-am facut am incercat sa imbin in primul rind mediul cu lucrarea, iar jocul volumelor sa fie firesti si nefortate".
Stefan Calarasanu, din Timisoara, are o pasiune pentru clopote si coloane inca din anii '90. "Clopote, semne, coloane sint latura pe care am pastrat-o in permanenta. Daca la realizarea coloanei am avut nevoie doar de cinci zile, situatia s-a schimbat la cea de-a doua lucrare. Clopotul mi-a dat multa «bataie» de cap. Chiar am rupt un diamant incercind sa o slefuiesc. M-am bucurat cred prea repede ca am finalizat prima lucrare, asa ca.. am simtit la a doua ca am fost prezent in aceasta tabara. Daca as fi renuntat nu as fi reusit sa am respectul cuvenit pentru aceasta meserie. Era ca un pariu cu mine insumi pe care l-as fi pierdut inainte de vreme".
Alexandru Lupu, Cluj, este prezent la numeroase tabere de sculptura din tara si strainatate. "Orice confruntare cu o piatra este greu de parcurs. Tata ma intreba care este cel mai greu lucru de facut. Dadeam tot felul de raspunsuri, ca in cele din urma sa primesc urmatorul raspuns: «Cel mai greu lucru este acela de a face un lucru pe care nu stii cum sa-l faci». Titlul lucrarii este «Semn pentru Poiana Soarelui» si cred ca zice totul de la sine. Amplasarea nu a fost intimplatoare. La apusul soarelui, culoarea cade direct pe ea, se vede foarte bine si la rasaritul soarelui, lumina nu cade perpendicular, ci dintr-o parte. Este ca un perete lucrat pe ambele parti. Nimic nu este niciodata intimplator".
Cu siguranta cei care vor vizita muzeul din Poiana Soarelui vor fi de acord ca fiecare lucrare are un loc bine meritat, iar capodoperele sint facute intr-o nota de simplitate care da de fapt farmec si valoare acestui loc.