Presă

Expozitie cu copii

Locul, amfitrionii, vizitatorii, lucrarile
   
Dan UNGUREANU

Locul

Fundatia Triade de pe artera de nord a Timisoarei nu este o galerie de arta ca oricare alta. Sculptorul Petru Jecza si sotia sa, Sorin Jecza, si-au transformat locuinta intr-un spatiu destinat expozitiilor de arta. Galeriile obisnuite sint alcatuite din: ziduri neinteresante, spatii administrative si obiectele de arta; Fundatia Triade este un obiect de arta ea insasi si fiecare incapere (saloane, scari, cotloane) e frumoasa, neconventionala si plina de atractii vizuale. Expozitiile organizate aici nu fac decit sa prelungeasca frumusetea casei. Care are un feng-shui extraordinar. Casa se vede de la distanta, strajuita de sculpturi monumentale (de Ingo Glass, Stefan Calarasanu, Eugen Barzu si altii).


Amfitrionii

Amfitrionii expozitiei sint o triada: Petru Jecza, deus otiosus, Sorina Jecza, sufletul vernisajelor de aici, mereu volubila, cunoscind pe toata lumea, mobilizind darurile native ale fiecaruia. Niciodata n-a fost vernisata vreo expozitie fara un concert de percutie sau de pian, fara o lectura literara. Ultimul din aceasta ospitaliera treime este Andu Jecza, prozator tocmai premiat la 16 ani, care fotografiaza multimea efervescenta. Si intotdeauna este multa lume aici, muzicieni, jurnalisti, plasticieni, actori. Vernisajele Fundatiei Triade atrag intelighentia Timisoarei.


Exponatele

Primul exponat ar fi podeaua insasi, de labradorit, piatra neagra cu irizari sidefii. E un fond care pune bine in valoare sculpturile stapinului casei, Jecza Peter, bronzuri aurii.

Casa este fractala, cu ocnite, firide, nise, cotloane, iatacuri si budoare. Albul disciplinat al peretilor sprijina „colectia de colectii“ a stapinului casei: colectia de bastoane, cea de pistoale vechi, colectia de cutite de vinatoare etc. Colectia de piulite de alama galbena si cea de tipsii de arama fac cromatic trecerea spre sculpturile de bronz ale domnului Jecza. E o trecere treptata intre obiectele cotidiene (dar nu banale), sculpturi si exponate.
Ultima mare expozitie a avut ca subiect copilaria. Ideatic, ochiul vizitatorului este intii magulit-antrenat cu obiecte familiare lui: vechi poze cu copii de la inceputul veacului, tepeni-hieratici, cu gulere de dantela sau costume „de marinel“ (colectia Mohnacs Tamas); masinute vechi ale bunicului, camere obscure cu rarissime povesti pe lame de sticla, stramoasele diapozitivului. Obiectele vechi trec, ca citat, in exponate (Voicu Satmareanu, Fragmente din trecut, colaj de scrisori si poze vechi).
...Exponate care se autonomizeaza ulterior: Cap de copil de Eugen Barzu, bebelus dormind adinc si intelepteste. Ioana Guta, Cofraje cu amintiri, Andreea Teodorescu, Fragmente, Eugenia Banciu, Ego-grafie, Mirela Cosovanu, Vis. Ion Georgian Gingut, Cei de atunci si cei de acum.

Cele mai remarcabile lucrari ale expozitiei au fost Filele de jurnal ale Laurei Teculescu, Marul lui Adam al lui Adrian Kuruz, lucrare care extrage carnatia marului din textura blinda a lemnului. Adrian Kuruz e un sculptor tinar, dar care si-a gasit „vocea“ (si poate chiar si repertoriul), de o reflexivitate care e pe cale sa-l transforme intr-un clasic. Apoi Tamas Attila, Harta personalitatii mele, tehnica mixta, un dulap in ale carui sertare se acumuleaza fotografii ale autorului. E lucrarea narcisista a unui narcisiac, iar infatisarea autorului rimeaza cu lucrarea – barbison à la Ras Tafari si dreadlocks (dreadlocks is not dead, but it smells funny).
Pe scurt, o expozitie reusita, sferica, doct prezentata de Smaranda Vultur (antropolog, specialista in memorie orala), agrementata de paginile pline de umor senin ale lui Robert Serban – amintiri despre o copilarie timida, dar aventuroasa.

 

Observatorul cultural